vineri, 22 ianuarie 2010

Intrebari...





Dimineata, soare palid si zgomot de masini. Trec toti rand pe rand grabiti si se pierd in ceata. Claxoane, ziare aruncate, strigat de copii, caini ai nimanui. Ploua...incet incet se pierde griul orasului. Ma plimb pierduta printre betoane, fosnet de frunze pe vechile alei din parc. Incerc sa gasesc un motiv sa zambesc dar cum poti zambi cand stii ca nu te asteapta nimic mai bun nici maine nici pomaine nici peste o luna sau un an? Ce motive mai ai atunci cand nimic nu iti merge macar la limita medie a normalului?...Cum poti sa mai gusti viata cand totul in jurul tau se destrama fara ca macar sa observi. Amintiri peste amintiri, reprosuri peste reprosuri si totusi in adancul sufletului tau ti-ai mai dori sa retraiesti fie si pentru un minut durerea care ai simtit-o cand ai hotarat fara a te uita in urma sa ii pui punctul de final. S-a incheiat ceva. Dar ce anume s-a incheiat? Dupa luni de zile pierdute in cearceafuri cunoscute, zambete intuite, fum de tigara, peisaje admirate impreuna si nelipsitele cafele din zorii diminetii? Aerul somnoros si gandurile amestecate prin camera goala; seri pline de reprosuri si cuvinte aruncate aiurea, inca iti mai sunt vii in minte. Ai putea sa spui sincer ca ai da un regat pentru a mai putea sa retraiesti pentru ultima oara ceea ce odata condamnai si detestai? Jocuri ale nervilor, ai mintii... oare cat de vulnerabili suntem cu adevarat cand intalnim dragostea pe care ne-am dorit-o toata viata?..Oare cati dintre noi ar putea sa jure ca au trait macar o data si au simtit parfumul celui mai nobil sentiment care trece dincolo de barierele lumii terestre? Daca cineva a reusit sa atinga ceea ce cautam o viata intreaga sa imi dea de stire...

Leia Mais…

luni, 16 noiembrie 2009

Etern pasager




A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog, asa ca m-am hotarat sa scriu azi ceva despre plecarea mea din cluj.
Am plecat din cluj...am ales o noua cale. Daca e mai bine inca nu as vrea sa ma pronunt...


Ce am lasat in urma mea ..? ...am lasat o multime de oameni apropiati sufletului meu, un om extraordinar care nu uita sa imi aminteasca in fiecare zi cat ma iubeste si cat dor poarta in buzunarul de la camasa:(...dece am lasat toate acestea ?...am ales sa am sansa mea in lumea care mi-am ales-o cu 3 ani in urma . O lume pentru care am facut sacrificii enorme.

Mi-e dor de tramvaiele zgomotoase, gara plina de oameni, parcul cu indragostiti.... cafenelele si aerul micului paris ...toate imi lipsesc....

Ma plimb pe strada si incerc sa imi imaginez gara prin care treceam in fiecare dimineata si in fiecare noapte la brat cu omul care mi-a adus un zambet pe fata si m-a invatat sa iubesc florile mai mult decat credeam . Sunt un etern pasager....cand intr-un tren cand in altul ....toata viata mi-a fost o gara continua....

Si imi aduc aminte cum alergam din cafenea in cafenea ...nu ne stia nimeni ..,si treceau orele si ne trezeam ca e seara ....si daca era seara era intalnire jurnalism an 3 cu dans in ploaie si betii cu amintiri ..si muzica buna...:)...dar toate acestea au trecut ....trenul a disparut iar eu am urcat in alt vagon....care inca nu stiu unde ma va duce ...


Leia Mais…

marți, 20 octombrie 2009

Compact la Zalau

Compact vine la zalau dupa o absenta de pe scena muzicala de cativa ani buni . Daca dai un search pe google" concert compact" o sa apara un articol in care se precizeaza faptul ca unul de concertele trupei compact din piata revolutiei din Bucuresti a fost un dezastru . Mai oameni buni cand faci o asociere intre cuvintele dezastru si concert compact ceva nu bate .Concertele sustinute de-alungul timpului de trupa Compact nici unul nu a fost mai jos de f bun; dece ne place noua sa iesim in evidenta pe ' net cu articole de genul acesta . Cum ne permitem sa catalogam un concert al unei trupe legendare ca fiind un esec total . Oricum ar canta , orice ar canta , Compact e una din trupele care au devenit legenda .
Probabil multi dintre noi stim majoritatea pieselor pe de rost . Eu una ii ador; si cu siguranta nu sunt singura.
Piese ca " Ma voi intoarce" , "Trenul pierdut" , "Singur in noapte" , "Cine-i vinovat, mi-e tare dor de tine" ne amintesc de drumetiile facute cu prietenii , da vechile casete si casetofoane , intr-un cuvant de vremurile bune.

Leia Mais…

joi, 30 iulie 2009

Un Harry Potter expirat si plictisit ....

(un articol mai vechi S.I)

Sceptici în privinţa mesajului

Cartea “Harry Potter” a fost un real succes ce s-a vândut în peste 325 de milioane de cãrţi şi a fost tradusã în peste 64 de limbi . Personajul, Harry Potter a ajuns în scurt timp şi erou de film. Acesta, a reuşit sã strângã în cinematografe, atât copii cât şi adulţi. Dar mulţi dintre cei care au vãzut filmul sau au citit cartea considerã cã nu ajutã decât ca cei în esenţã rãi sã perceapã acest lucru ca fiind acceptat de societate.

Autoare sinucigaşã, dar bogatã

Creatorea şi autoarea romanului “Harry Potter” mãrturiseşte cã a vrut sã se sinucidã. Declaraţia a fost fãcutã de curând postului CNN. A fost prezentatã ca fiind o ştire mondenã şi de o importanţã vitalã. A fost publicatã şi de site-ul 9 AM, însã românii noştrii au privit-o ca pe o strategie de creştere a indicilor de imagine care merge pe principiul de:“ştire nouã, despre un om vechi“.
Aceastã tentativã sinucigaşã a “mamei” lui Harry, nu a reuşit sã capteze atenţia, aşa cã a fost introdusã, fãrã drept de apel, în sectiunea “ laude”. Cei mai mulţi români, considerã cã aceastã poveste este una plinã de violenţã, fiind produsul unei minţi bolnave şi foarte rãtãcitã.
Ceea ce este cert e cã aceste volume “Harry Potter”, au adus milioane de dolari în contul autoarei şi nu numai. Deşi era muritoare de foame în tinereţe şi avea dorinţa de a cunoaşte personal sfinţii, autoarea JK Rowling, a ajuns datoritã acestei poveşti, sã fie printre cele mai bogate femei din lume.

Efecte dãunãtoare asupra copiilor

Conform statisticilor, generaţia de copii a momentului, este îndoctrinatã Harry Potter. Mulţi dintre ei viseazã sã deţinã o baghetã magicã cu care sã dea diverse forme lucrurilor sau oamenilor când se enerveazã sau se regãsesc în personaje ca elevul Draco Malfoy (rea-credinţã).
Prãpastia se mãreşte cu fiecare volum vândut din seria Harry Potter şi ajunge sã creeze copii Hogwarts care fac scandal în magazine şi librãrii dacã pãrinţii nu cumperã mãcar o broşurã în care apare mult-mediatizatul erou, Harry Potter.
Aceste constatãri, ne fac sã credem cã şi povestea “ Peter Pan and the Captain Hokk “ a fãcut probabil victime. Oare câţi copii au descoperit puterea forţei gravitaţionale, dupã ce conform poveştii s-au gândit la ceva frumos şi şi-au dat drumul în gol de pe dulap , balcon sau în cazurile fericite, pat?



Leia Mais…

joi, 9 aprilie 2009

Pana de titlu

Salutare, salutare.... Pana azi cand mi-am amintit ca am si eu un blog al meu ... tot simteam ca ceva nu e in regula ...cred ca am aflat ce anume ...
A trecut ceva vreme de cand nu mi-am hranit "monstruletul"...asa ca astazi am decis sa postez si eu ceva nou. Imaginatia mea bolnava ma obliga ..
So' daca tot vorbim de o era a blogului, mai nou este un gen care vine dupa acele genuri de tip clasic ...m-am hotarat sa imi exprim si eu nemultumirile ..ha ha ..( de parca m-ar asculta cineva ) ...eh dar macar ma descarc ...
Unul din bunii mei prieteni Aditza :)...are un blog pe care cica nu se sufera ..f tare aditza de acord cu tine insa...pe al meu vreau sa se boceasca chiar ...
Iar ma intind si nu trec la subiectu in sine ...deci...
Azi am avut la facultate o asa zisa conferinta de presa ...daca ma intrebati pe mine a fost mai degragba voi vorbiti noi ne facem ca va ascultam si la final ne injurati dar toata lumea tace malc ...cam asta ar fi adevarul despre intalnirea jurnalistica de azi . So' s-au adunat mai multi reprezentanti ai presei clujene ca sa ne explice noua dobitocilor care peste doua luni suntem absolventi ai minunatei facultati la care majoritatea din noi cred ca ar vrea sa ii dea foc...
Nu lucrez in presa, nu mai am treaba prea multa cu universitatea, asa ca imi permit deci sa ma exprim direct si pe fata . Daca as putea sa dau timpul inapoi, l-as da ...nu as mai da la aceasta facultate si in nici un caz nu m-as mai zbate sa termin 3 ani ca la final sa iau o amarata de diploma si niste veritabile suturi in dos de la fiecare redactie la care bat la usa. Ideea care e de fapt...
Daca in timpul facultatii nu te bagi undeva in presa ..risti sa nu mai gasesti loc pe cand termini ..si oricum chiar daca ai o diploma nu te ia nimeni in seama deoarece nu ai experienta ..pe care ar fi trebuit sa ti-o faci in facultate ..bun ....dar daca nu o parcat nimeni caruta cu noroc la poarta ta si nu ai apucat sa iti bagi cat de mult in jeb ....si nu iti permiti sa faci munca benevola in presa doar de dragul experientei si esti nevoit sa te angajezi undeva sa iti poti plati chiria si cheltuielile atunci ce faci ?...atunci te trezesti la final ca termini 3 ani de jurnalism si toate usile ti se inchid si esti obligat sa ramai la ceea ce ai facut in timpul facultati ..adica sa lucrezi ca ospatar , sau in Mc 'D , carrefour , real , mall-uri ca si vanzatoare sau naiba mai stie ce . Deci pentru cei care nu isi permit un suport financiar sanatos in spate ..oricum ai da-o tot acolo ajungi si anume la concluzia la care am ajuns cu totii (altii mai devreme unii mai tarziu) ...nu ai sanse sa lucrezi in presa si sa fi platit cinstit pentru munca care o depui . Tinerii absolventi ai facultatii de jurnalism ajung sa fie 3 in 1 ..adica se reduce personalul ca de' e criza F ...si un reporter mai nou umbla cu aparatul foto , cu reportofonu , cu hand cam-ul si laptopul dupa el ca sa poata da stirea la timp cica, pentru un salar de mizerie, toate blabla-urile pe care ar trebui alti oameni sa le faca . Problema e ca daca ni-i se pun in carca atatea sarcini ar trebui sa fim platiti macar decent nu ?...ei bine nu poate fi vb de asa ceva ...la anumite posturi de tv daca mergi ai maxim 5 milioane daca le vezi si pe alea e bine ...in alte locuri te trezesti ca stai ca fraieru 6 luni si nu iei nici un ban si cand le ceri sa ti-i dea iti invoca ceva motiv stupid si esti by by ....Is convinsa ca nu prea are mare inteles ce am scris acuma , probabil is amestecate toate ideile mele aici ...nu ma deranjeza ..cine e destept se prinde el ... ideea era pur si simplu sa ma descarc.
Mi-am atins deci scopul asa ca seara faina la tata lumea! ( asa ca la ardeal ) !

Leia Mais…

marți, 22 iulie 2008

Sicrie cu dimensiuni reduse...




Presa are rolul de a educa . Asa se presupune . Atunci stau si ma intreb mereu de ce exista reviste in care sunt luate la misto anumite persoane publice ; nu le numesc vedete pentru ca nu sunt. Nu stiu exact ce ar putea definii exact termenul de vedeta. Exista in dictionar o definitie care parerea mea sincera , e o definitie proasta; bine nici eu nu sunt mai desteapta avand in vedere faptul ca nu pot sa dau o definitie acestui termen . Dar nu vreau sa ma indepartez de la subiect. Am citit anumite comment-uri la adresa anumitor persoane publice in care se dorea cumva stricarea imaginii acestora . Argumentele aduse fiind evident proaste si fara substanta. De ce aia si-a pus ciorapii asa si nu invers, de ce cutare se stramba si ce frumos si jurnalistic e sa il urmarim pe cutare la coafor si sa facem mijto pe cum ii sta prosopul pe cap. Da astea sunt subiectele din revistele stil paparazii. Acum ma intreb care e rolul presei in tot amalgamu asta .

Exsita tineri care studiaza jurnalistica; invata cum sa fie buni jurnalisti si corecti. Problema e ca asta se intampla doar in facultate; si parasesc fericiti si multumiti cu o diploma in mana ca stiu o mica particica din ideea cu ce se mananca jurnalismul. Ei ajung in redactii si acolo sunt obligati sa faca anumite chestii pe care ei nu le-au invatat in facultate si atunci isi pun intrebarea "ce naiba am invatat noi in facultate? acuma care sunt mai prosti ei sau profii care ne-au predat?" Intrebarea asta o vad si o aud din gura multora care studiaza inca jurnalistica in bancile facultatii.

Optimismul pe care il aveau la terminarea facultatii se sterge incet, incet de pe fata lor si ajung sa lase jurnalismul serios si sa isi lase principiile din facultate pentru un pumn in plus de bani Si merg la reviste care monotorizeaza viata acestor persoane publice . Ok , au bani , se distreaza si totusi asta e jurnalism? Presa ar trebui sa educe poporul; ce educatie arata presa tabloida ? Ne invata copii ca nu reusesti in viata decat daca inchizi ochii si te combini cu ceva bastan care are bani si te poarta pe iahturi si iti ia gentute si lenjerie de firma si dragoste ioc. Si atunci ne miram ca multe tinere vor sa ajunga la fel ca acele fotomodele subnutrite dar cu bani. Ne miram ca respectu in scoli dispare si abandonul in scoli se mareste pe zi ce trece. De ce presa nu face ceva ?..asta nu e aducatie asta e prosteala la nivel inalt. Datorita presei mondene si tabloide am ajuns sa avem asemenea tinere obsedate de cum arata si ce sa mai puna pe ele sa fie la moda. E asa o chestie superficiala. Daca nu porti tocuri de nu stiu care, si nu umblii in roz si cu cercei mari care arata cam ca si lantu de la vaca bunicii, nu esti la moda si nu esti in trend . Unde sunt acei tineri care isi doreau sa faca drepatate, sa educe poporul, aceia care doreau sa arate adevarul asa cum e in pofida unei sume frumoase de bani? Pe mine ma apuca greata de cate ori aud de asemenea oameni. Sunt criticata ca am onoare , ca am principii, ca nu sunt la moda si ca sunt stearsa ...? si ce ...asta e important?.. ce pui pe tine ? sau ce ai in cap , ce ai invatat din anii astia care au trecut peste tine ? Nu mai exista conceptu de educatie, Fetele merg la scoala si nu stii care e profesoara si care e eleva. Si tot datorita acelor jurnalisti de monden ...da stiu ca exista acest tip de jurnalism... dar nu pot sa il accept si sa nu ma gandesc ca toata prostia a pornit de la un " destept " sau o " desteapta" care s-a gandit el/ea in inteligenta lor extraordinara sa largeasca granitele jurnalismului si am ajuns inconjurati de niste idioti care ne spun cum sa ne imbracam, cum sa ajungem subnutriti si sa fim mandrii de faptul ca suntem in trend si aratam ca niste schelete ambulante care fac umbra strazilor si care pe langa decolteul mirifc mai afiseaza mandrii anatomia la vedere. Tricourile arata bine mai nou daca stau pe tine ca pe umeras si lantisorul de la gat sta ridicat din cauza oaselor iesite parca in afara. Asta e moda ? Asta vrea presa mondena sa arate ca e in trend . Uite eu ii felicit ..si-au atins scopul dorit..Au reusit sa aduca pe strada schelete care mai de care mai fardate si imbracate asemeni celor de la drumuri...Ce e drept nu ai cum sa nu le observi insa cu un calus pe gura le-ar sta si mai bine . Suntem un popor care se lupta sa arate lumii ca suntem in trend chiar daca a doua zi e nevoie de o vizita la medic si o internare de urgenta ca apoi sa fim mandrii si sa spunem ca a fost doar o cadere de calciu ...Curand sicriile isi vor schimba dimensiunile si vom ajunge sa ingropam la final papusi de plastic. Privind jumatatea plina a paharului pretul va fi mai mic ..deci cei care raman inca dupa noi, vor avea mai multi bani de dat pe genti Hermes si pe operatii de liposuctie si haine la moda ... Chiar in halul acesta am ajuns? ...Iubesc presa ..dar cea adevarata, nu glumele acestea proaste.

Leia Mais…

luni, 21 iulie 2008

Clujul...suflet de noapte




E seara ... orasul sta drept si tacut. Cladirile stau si se complac sub haina cenusie si prafuita . Parcurile amutesc la 00:00 si prind viata la 3-4 dimineata. Se inunda incet de rasete si soapte de amor; troleul nu mai sparge linistea si nici tramvaiul. Se aude incet doar susurul apei, se simte in aer frumusetea zambetelor ascunse si captive sub alte buze. Frunzele fosnesc, fumul de tigara se inalta si ochii stralucesc. Asa este Clujul seara , tarziu in noapte. E mult mai frumos noaptea; e ciudat cum nu simti frica obisnuita de a te plimba noaptea prin parcuri de unul singur...ma intreb mereu de ce ..?...probabil pentru ca toate secundele se scurg atat de incet incat ai impresia ca nu te urmareste nimeni si esti singur. Toti sunt prea ocupati sa isi spuna povestile de amor si dor cuiva pe o banca ascunsa sau poate doar sa ocroteasca o pereche de ochi, o mana firava sau niste buze prea timide sa spuna ceva. Dar vine dimineata si curand galagia isi va relua locul de onoare, si masinile si tramvaiul si troleul si oamenii grabiti spre servcii iti vor aminti ca doar seara Clujul e cel vechi..... Rasete claxoane, soapte , plansete de copil, si chiote de bucurie un amalgam ce il iubesc ..dar numai dupa lasarea serii...si incep sa il detest odata cu ivirea zorilor...

Leia Mais…

joi, 17 iulie 2008

I wish I was special, You're so fucking special

Am fost la mare. O gasca mica dar cu idei mari. Simfonia valurilor, pescarusii la rasarit, muzica buna si zambetele lipsite de falsitate mi-au amintit ca viata e cel mai frumos dar pe care il avem si totodata cel mai de pret. Un foc de tabara, o bere bauta fara probleme cotidiene care sa strice gustul, o plaja care pe cat de mica este pe atat de imensa si primitoare o simti, valurile spargandu-se de mal te fac sa iti doresti sa ramai cumva pierdut pe veci acolo.

In Vama Veche e atat de simplu sa fi fericit. Ai nevoie doar de o sticla de vin sau o bere dupa caz, suflet curat fara noroi, o tigara si 3-4 oameni care te inteleg si te accepta asa cum esti. Asta e Vama Veche. Desi e aproape ingropata in betoane, preturi ce au sarit pragul mult prea mult, totusi daca ai curajul sa privesti dincolo de toata aglomeratia asta ai sa vezi ca Vama Veche are inca sufletul la fel de tanar si curat. Marea are grija sa iti aminteasca ca ai loc langa ea , in bratele ei reci daca ai scapat de aglomeratia si cenusiul din timpul anului in care toti ne pierdem urma. Mie mi-e frica de apa, dar o venerez. E ciudat. Nu as intra in apa decat la mal insa as putea ramane pe plaja aproape o viata intreaga. Mereu cand plec ma despart foarte greu si imi este si mai greu sa ma obisnuiesc iar cu aglomeratia orasului si cu meschinaria care e la ea acasa.

Cand eram copil tot timpul spuneam ca atunci cand am sa cresc mare, am sa imi construiesc o casa pe malul marii. Ma tot gandesc noaptea ( doar atunci pot sufla si am vreme) cat de curat au sufletu cei care locuiesc aproape de mare. Cred ca nu au timp sa isi pateze sufletul; eu daca as sta asa aproape, de cate ori as simti ca sufletu imi este patat, as fugi la mare si m-as confesa si as fi din nou curata. E asa fe greu sa te intorci brusc la claxoane, masini, aglomeratie, injuraturi si vorbe proaste prin metrou, troleu. Si vine si ziua despartirii si atunci te asezi frumos jos in nisip o privesti trist si ii promiti ca in cel mai scurt timp posibil ai sa fugi din oras, chiar si fara un leu in buzunar si ai sa vii iar la ea si o sa ii spui povesti, sa ii alungi singuratatea si o sa cantati iar Pink Floyd, Phoenix, Pasarea, Vama Veche, Iris si multi, multi altii, iar marea in mutenia ei vesnica intelege si iti trimite pe un val o scoica in semn de multumire pentru dragostea si grija ce i-o porti .

Sunt iar in oras. Nu vreau!!! Credeam ca am sa imi revin usor, ca am sa intru din nou in ritmul orasului fara probleme, dar nu e asa ; e al naibii de greu. Mi-e somnul prost; ma trezesc mai obosita. Cafeaua si tigara nu mai au gust sau miros; le fumez mecanic si ma bantuie un gand sa imi dau demisia sa imi iau banii , rucsacul si sa fug la mare si cand ma voi simti in stare sa pasesc iar in mechinaria si murdaria orasului, sa vin. Numai ca viata ne invata zilnic ca nu facem doar ce vrem; ar fi simplu sa spunem fac asta si sa facem ...viata nu ne da drept la replica de cele mai multe ori, chiar daca am vrea sa o batem si sa urlam ca avem dreptate si ca putem face ce dorim,ea iti aminteste ca esti doar un pion prost si stangaci care se pierde tot mai mult in jocul de-a viata si prostii ei ...

MA STING INCET..NU MAI ARD CA IN ALTE SERI ..AM MURIT ?..:(

Leia Mais…

marți, 15 iulie 2008

Enciclopedia mortii...


Moartea, unul din multele subiecte tabu ale lumii contemporane, reprezinta o experienta pe care nici unul din noi nu a trait-o personal si despre care se cunosc inca foarte putine aspecte.Totusi, moartea a ocupat mereu un loc de o reala valoare, in gandurile marilor luminati ai antichitatii si intr-un mod aproape agresiv, mintile scriitorilor, poetilor, psihologilor,creatorilor de teatru sau muzica.Intr-un mod cu totul special a dominat pana la epuizare mintea artistilor plastici;inca din cele mai vechi timpuri si in mod dependent si inexplicabil a artistilor contemporani.

Moartea in arta plastica contemporana...

In arta plastica moderna, moartea este prezentata in diferite ipostaze. Deseori intalnim lucrari grafice, sau in ulei care reprezinta moartea ca fiind ceva normal, necesar, si intr-un mod ciudat, amuzant. Din aceasta categorie face parte si lucrarea profesorului de microbiologie, Cedric Mims, din Londra, care in anul 2006 s-a hotarat sa dea lumii o noua viziune asupra momentului de final al existentei noastre.Astfel la inceput anului 2006, pe rafturile librariilor, a aparut "Enciclopedia mortii". Aceasta lucrare cuprinde toate informatiile necesare cunoasterii mai in amanunt a acestui fapt greu de acceptat de cele mai multe ori.
Pornind de la cele mai frecvente cauze de deces ( boli, accidente, dezastre, sinucideri, eutanasii, omucideri) urmate mai apoi de modalitati de conservare a cadavrelor, inclusiv moduri de mumificare uitlizate inca din Egiptul Antic si pana astazi si continuand cu prezentarea deseori intr-un mod ironic si amuzant a investigatiei criminalistice a omorului, in acesta lucrare gasim toate informatiile necesare cu privire la moarte.

Momentul Terminus ale existentei ....

Pentru cei interesati nu numai de partea fizica a mortii trupului, lucrarea prezinta in partea de final si aspecte spirituale, constand in prezentarea prin comparatie a diferitelor concepte religioase si totodata si modalitati de comunicare cu cei plecati dintre noi.
Aceasta carte este din plin presarata cu povestiri fantastice din mitologie si istorie, prezentand diferite obiceiuri si ritualuri funebre din trecut si pana in prezent cu epitafuri si ultimele cuvinte ale unor personalitati, inclusiv cazuri celebre de suicid.

Tratamente stravechi de reintinerire....fals sau adevarat?

Unul din multele capitole care mi-au atras atentia in mod deosebit se intituleaza " Cum putem insela moartea?". Citindu-l am aflat ca o straveche metoda de intinerire era ca un batran sa tina in brate o tanara fecioara. Se pare ca inclusiv Regel David a beneficiat de acest tratament, dupa cum putem afla in urma lecturarii cartii " Prima carte a Regilor " din biblie; cu siguranta ca acest mod de a reintinerii i-a provocat o mare placere regelui, insa din pacate nu a functionat, acesta murind la scurt timp. In concluzie acest tratament a ramas la statutul de legenda.
Un alt tratament pentru intinerire l-a descoperit marele fiziolog Charles Brown, care a afirmat ca se simte mult mai bine dupa ce si-a injectat un extract de testicul de maimuta.
Acestui tratament au fost supusi mai multi batrani insa au aparut complicatii, renuntandu-se ulterior la aceasta metoda.
O carte de exceptie,interesanta, captivanta si deloc intr-un stil obsesiv-macabru care prin multitudinea de informatii ne ajuta sa privim momentul final al existentei cu mai multa detasare si mai realistic.
Moartea este un fapt normal care face parte din legea firii si a universului intreg. Acest lucru l-a constat si celebrul poet Edward Young, reliefandu-l in citatul sau in urma cu mai bine de trei secole ; " Viata este un desert, viata inseamna singuratate; moartea ne alatura majoritatii."

Leia Mais…

miercuri, 23 aprilie 2008

S.O.S- anorexia o moda ?!?!

Intr-o lume dominata de imagine, tot mai multe tinere adopta stiluri de viata daunatoare pentru a ajunge la greutatea dorita , din dorinta de a fi la fel ca fotomodelul pe care il admira. Dar de ce nu ne putem accepta asa cum suntem? Dece tot mai multe tinere vor sa se distruga in mod constient . Anorexia este o boala, si tot mai multe fete ii cad prada.
Uitati-va in magazine, si o sa observati fata confuza a unei fete care ar dori sa achizitioneze si ea ceva haine care sunt in trend insa e mai mult decat sigura ca aceste haine arata bine doar pe siluete androgine si fara atuuri feminine. Rezultatul? Paraseste magazinul, cumva jenata de corpul ei, si merge acasa, unde probabil ca isi va face un plan de infometare ca sa ajunga la silueta dorita. Ajungem fara sa ne dam seama, incet, incet sa ne uratim trupul si totodata sufletul. Totodata pierdem si respectul fata de sine. Desi admitem ca o femeie trebuie sa aiba forme si ca poate fi fericita daca nu este subnutrita, totusi suntem mereu in lupta cu cantarul..
Luisel Ramos – un model international a decedat in urma acestei crunte boli. Catwalk-ul i-a pavat drumul catre moarte si la propriu si la figurat, ea decedand dupa o prezentare de moda. La 6 luni a murit si sora ei din acelasi motiv.
Celebra Mary-Kate-Olsen s-a internat si ea de curand intr-un centru de recuperare, dupa ce a recunoscut ca este anorexica.
Un caz socant a fost cel al unui fotomodel din Israel care , a murit in urma anorexiei la varsta de 26 de ani. Aceasta avea 22 de kilograme si o inaltime de 1.72.
Acestea sunt doar cateva cazuri celebre de anorexie, dar cu siguranta daca privim in jurul nostru mai atent, vom observa ca si vecina de peste drum are inclinatii spre asa ceva .
De fiecare data cand ne plangem de faptul ca am mai luat in greutate, transmitem un mesaj celor din jurul nostru. Este un semnal de alarma pe care inconstient creierul nostru vrea sa il transmita celor din jur.
Ideea e ca in intimitatea casei noastre nimeni nu stie ce facem. Putem sa admiram ore in sir un fotomodel, visand cu ochii deschisi sa aratam la fel, inalte , slabe si de succes. Insa de la a da jos cateva kilograme, pentru a ajunge la silueta visata si pana la a cadea in prapastia anorexiei, nu este decat un pas. Multe spunem ca daca ajungem la silueta dorita, adica doar cateva kilograme jos, putem sa ne abtinem si nu alunecam mai jos de atat. Insa anorexia e o boala, care odata instalata in subconstientul nostru cu greu o putem izgonii. Exista studii care sustin faptul ca o persoana care se infometeaza pentru a da jos doar cateva kilograme este mult pasibila de a atinge si chiar trece, pragul anorexiei. Dece?. Specialistii sustin ca in momentul in care ai ajuns la o greutate dorita, creierul trimite semnale cum ca totusi un kilogram doua nu ar fii o problema daca ai mai putea da jos, si astfel la un kilogram dat jos mai vin 3 , si tot asa pana ajungi sa faci chiar si un atac de cord sau sa nu te mai poti ridica din pat. Anorexia este un fapt real si primul pas in tratarea ei este acceptarea. Pentru asta e necesara o vointa de fier. Exista persoane care sufera de anorexie insa refuza categoric sa consulte un medic si puse in fata unei oglinzi vor sustine in mod repetat ca sunt grase, ca le e scarba de ele si ca un kilogram sa mai poate da jos, ca doar nu o sa moara. Tot ce ne ramane de facut e sa invatam sa ne iubim corpul, asa cum este, sa ne respectam si sa nu uitam ca nimeni nu e perfect si ca fiecare suntem frumosi, unici si speciali in felul nostru, pentru ca nu exista doua persoane pe lumea asta la fel.


Leia Mais…