Clujul...suflet de noapte

E seara ... orasul sta drept si tacut. Cladirile stau si se complac sub haina cenusie si prafuita . Parcurile amutesc la 00:00 si prind viata la 3-4 dimineata. Se inunda incet de rasete si soapte de amor; troleul nu mai sparge linistea si nici tramvaiul. Se aude incet doar susurul apei, se simte in aer frumusetea zambetelor ascunse si captive sub alte buze. Frunzele fosnesc, fumul de tigara se inalta si ochii stralucesc. Asa este Clujul seara , tarziu in noapte. E mult mai frumos noaptea; e ciudat cum nu simti frica obisnuita de a te plimba noaptea prin parcuri de unul singur...ma intreb mereu de ce ..?...probabil pentru ca toate secundele se scurg atat de incet incat ai impresia ca nu te urmareste nimeni si esti singur. Toti sunt prea ocupati sa isi spuna povestile de amor si dor cuiva pe o banca ascunsa sau poate doar sa ocroteasca o pereche de ochi, o mana firava sau niste buze prea timide sa spuna ceva. Dar vine dimineata si curand galagia isi va relua locul de onoare, si masinile si tramvaiul si troleul si oamenii grabiti spre servcii iti vor aminti ca doar seara Clujul e cel vechi..... Rasete claxoane, soapte , plansete de copil, si chiote de bucurie un amalgam ce il iubesc ..dar numai dupa lasarea serii...si incep sa il detest odata cu ivirea zorilor...