I wish I was special, You're so fucking special

Am fost la mare. O gasca mica dar cu idei mari. Simfonia valurilor, pescarusii la rasarit, muzica buna si zambetele lipsite de falsitate mi-au amintit ca viata e cel mai frumos dar pe care il avem si totodata cel mai de pret. Un foc de tabara, o bere bauta fara probleme cotidiene care sa strice gustul, o plaja care pe cat de mica este pe atat de imensa si primitoare o simti, valurile spargandu-se de mal te fac sa iti doresti sa ramai cumva pierdut pe veci acolo.

In Vama Veche e atat de simplu sa fi fericit. Ai nevoie doar de o sticla de vin sau o bere dupa caz, suflet curat fara noroi, o tigara si 3-4 oameni care te inteleg si te accepta asa cum esti. Asta e Vama Veche. Desi e aproape ingropata in betoane, preturi ce au sarit pragul mult prea mult, totusi daca ai curajul sa privesti dincolo de toata aglomeratia asta ai sa vezi ca Vama Veche are inca sufletul la fel de tanar si curat. Marea are grija sa iti aminteasca ca ai loc langa ea , in bratele ei reci daca ai scapat de aglomeratia si cenusiul din timpul anului in care toti ne pierdem urma. Mie mi-e frica de apa, dar o venerez. E ciudat. Nu as intra in apa decat la mal insa as putea ramane pe plaja aproape o viata intreaga. Mereu cand plec ma despart foarte greu si imi este si mai greu sa ma obisnuiesc iar cu aglomeratia orasului si cu meschinaria care e la ea acasa.

Cand eram copil tot timpul spuneam ca atunci cand am sa cresc mare, am sa imi construiesc o casa pe malul marii. Ma tot gandesc noaptea ( doar atunci pot sufla si am vreme) cat de curat au sufletu cei care locuiesc aproape de mare. Cred ca nu au timp sa isi pateze sufletul; eu daca as sta asa aproape, de cate ori as simti ca sufletu imi este patat, as fugi la mare si m-as confesa si as fi din nou curata. E asa fe greu sa te intorci brusc la claxoane, masini, aglomeratie, injuraturi si vorbe proaste prin metrou, troleu. Si vine si ziua despartirii si atunci te asezi frumos jos in nisip o privesti trist si ii promiti ca in cel mai scurt timp posibil ai sa fugi din oras, chiar si fara un leu in buzunar si ai sa vii iar la ea si o sa ii spui povesti, sa ii alungi singuratatea si o sa cantati iar Pink Floyd, Phoenix, Pasarea, Vama Veche, Iris si multi, multi altii, iar marea in mutenia ei vesnica intelege si iti trimite pe un val o scoica in semn de multumire pentru dragostea si grija ce i-o porti .

Sunt iar in oras. Nu vreau!!! Credeam ca am sa imi revin usor, ca am sa intru din nou in ritmul orasului fara probleme, dar nu e asa ; e al naibii de greu. Mi-e somnul prost; ma trezesc mai obosita. Cafeaua si tigara nu mai au gust sau miros; le fumez mecanic si ma bantuie un gand sa imi dau demisia sa imi iau banii , rucsacul si sa fug la mare si cand ma voi simti in stare sa pasesc iar in mechinaria si murdaria orasului, sa vin. Numai ca viata ne invata zilnic ca nu facem doar ce vrem; ar fi simplu sa spunem fac asta si sa facem ...viata nu ne da drept la replica de cele mai multe ori, chiar daca am vrea sa o batem si sa urlam ca avem dreptate si ca putem face ce dorim,ea iti aminteste ca esti doar un pion prost si stangaci care se pierde tot mai mult in jocul de-a viata si prostii ei ...

MA STING INCET..NU MAI ARD CA IN ALTE SERI ..AM MURIT ?..:(