Sicrie cu dimensiuni reduse...

Presa are rolul de a educa . Asa se presupune . Atunci stau si ma intreb mereu de ce exista reviste in care sunt luate la misto anumite persoane publice ; nu le numesc vedete pentru ca nu sunt. Nu stiu exact ce ar putea definii exact termenul de vedeta. Exista in dictionar o definitie care parerea mea sincera , e o definitie proasta; bine nici eu nu sunt mai desteapta avand in vedere faptul ca nu pot sa dau o definitie acestui termen . Dar nu vreau sa ma indepartez de la subiect. Am citit anumite comment-uri la adresa anumitor persoane publice in care se dorea cumva stricarea imaginii acestora . Argumentele aduse fiind evident proaste si fara substanta. De ce aia si-a pus ciorapii asa si nu invers, de ce cutare se stramba si ce frumos si jurnalistic e sa il urmarim pe cutare la coafor si sa facem mijto pe cum ii sta prosopul pe cap. Da astea sunt subiectele din revistele stil paparazii. Acum ma intreb care e rolul presei in tot amalgamu asta .

Exsita tineri care studiaza jurnalistica; invata cum sa fie buni jurnalisti si corecti. Problema e ca asta se intampla doar in facultate; si parasesc fericiti si multumiti cu o diploma in mana ca stiu o mica particica din ideea cu ce se mananca jurnalismul. Ei ajung in redactii si acolo sunt obligati sa faca anumite chestii pe care ei nu le-au invatat in facultate si atunci isi pun intrebarea "ce naiba am invatat noi in facultate? acuma care sunt mai prosti ei sau profii care ne-au predat?" Intrebarea asta o vad si o aud din gura multora care studiaza inca jurnalistica in bancile facultatii.

Optimismul pe care il aveau la terminarea facultatii se sterge incet, incet de pe fata lor si ajung sa lase jurnalismul serios si sa isi lase principiile din facultate pentru un pumn in plus de bani Si merg la reviste care monotorizeaza viata acestor persoane publice . Ok , au bani , se distreaza si totusi asta e jurnalism? Presa ar trebui sa educe poporul; ce educatie arata presa tabloida ? Ne invata copii ca nu reusesti in viata decat daca inchizi ochii si te combini cu ceva bastan care are bani si te poarta pe iahturi si iti ia gentute si lenjerie de firma si dragoste ioc. Si atunci ne miram ca multe tinere vor sa ajunga la fel ca acele fotomodele subnutrite dar cu bani. Ne miram ca respectu in scoli dispare si abandonul in scoli se mareste pe zi ce trece. De ce presa nu face ceva ?..asta nu e aducatie asta e prosteala la nivel inalt. Datorita presei mondene si tabloide am ajuns sa avem asemenea tinere obsedate de cum arata si ce sa mai puna pe ele sa fie la moda. E asa o chestie superficiala. Daca nu porti tocuri de nu stiu care, si nu umblii in roz si cu cercei mari care arata cam ca si lantu de la vaca bunicii, nu esti la moda si nu esti in trend . Unde sunt acei tineri care isi doreau sa faca drepatate, sa educe poporul, aceia care doreau sa arate adevarul asa cum e in pofida unei sume frumoase de bani? Pe mine ma apuca greata de cate ori aud de asemenea oameni. Sunt criticata ca am onoare , ca am principii, ca nu sunt la moda si ca sunt stearsa ...? si ce ...asta e important?.. ce pui pe tine ? sau ce ai in cap , ce ai invatat din anii astia care au trecut peste tine ? Nu mai exista conceptu de educatie, Fetele merg la scoala si nu stii care e profesoara si care e eleva. Si tot datorita acelor jurnalisti de monden ...da stiu ca exista acest tip de jurnalism... dar nu pot sa il accept si sa nu ma gandesc ca toata prostia a pornit de la un " destept " sau o " desteapta" care s-a gandit el/ea in inteligenta lor extraordinara sa largeasca granitele jurnalismului si am ajuns inconjurati de niste idioti care ne spun cum sa ne imbracam, cum sa ajungem subnutriti si sa fim mandrii de faptul ca suntem in trend si aratam ca niste schelete ambulante care fac umbra strazilor si care pe langa decolteul mirifc mai afiseaza mandrii anatomia la vedere. Tricourile arata bine mai nou daca stau pe tine ca pe umeras si lantisorul de la gat sta ridicat din cauza oaselor iesite parca in afara. Asta e moda ? Asta vrea presa mondena sa arate ca e in trend . Uite eu ii felicit ..si-au atins scopul dorit..Au reusit sa aduca pe strada schelete care mai de care mai fardate si imbracate asemeni celor de la drumuri...Ce e drept nu ai cum sa nu le observi insa cu un calus pe gura le-ar sta si mai bine . Suntem un popor care se lupta sa arate lumii ca suntem in trend chiar daca a doua zi e nevoie de o vizita la medic si o internare de urgenta ca apoi sa fim mandrii si sa spunem ca a fost doar o cadere de calciu ...Curand sicriile isi vor schimba dimensiunile si vom ajunge sa ingropam la final papusi de plastic. Privind jumatatea plina a paharului pretul va fi mai mic ..deci cei care raman inca dupa noi, vor avea mai multi bani de dat pe genti Hermes si pe operatii de liposuctie si haine la moda ... Chiar in halul acesta am ajuns? ...Iubesc presa ..dar cea adevarata, nu glumele acestea proaste.

Leia Mais…

Clujul...suflet de noapte

E seara ... orasul sta drept si tacut. Cladirile stau si se complac sub haina cenusie si prafuita . Parcurile amutesc la 00:00 si prind viata la 3-4 dimineata. Se inunda incet de rasete si soapte de amor; troleul nu mai sparge linistea si nici tramvaiul. Se aude incet doar susurul apei, se simte in aer frumusetea zambetelor ascunse si captive sub alte buze. Frunzele fosnesc, fumul de tigara se inalta si ochii stralucesc. Asa este Clujul seara , tarziu in noapte. E mult mai frumos noaptea; e ciudat cum nu simti frica obisnuita de a te plimba noaptea prin parcuri de unul singur...ma intreb mereu de ce ..?...probabil pentru ca toate secundele se scurg atat de incet incat ai impresia ca nu te urmareste nimeni si esti singur. Toti sunt prea ocupati sa isi spuna povestile de amor si dor cuiva pe o banca ascunsa sau poate doar sa ocroteasca o pereche de ochi, o mana firava sau niste buze prea timide sa spuna ceva. Dar vine dimineata si curand galagia isi va relua locul de onoare, si masinile si tramvaiul si troleul si oamenii grabiti spre servcii iti vor aminti ca doar seara Clujul e cel vechi..... Rasete claxoane, soapte , plansete de copil, si chiote de bucurie un amalgam ce il iubesc ..dar numai dupa lasarea serii...si incep sa il detest odata cu ivirea zorilor...

Leia Mais…

I wish I was special, You're so fucking special

Am fost la mare. O gasca mica dar cu idei mari. Simfonia valurilor, pescarusii la rasarit, muzica buna si zambetele lipsite de falsitate mi-au amintit ca viata e cel mai frumos dar pe care il avem si totodata cel mai de pret. Un foc de tabara, o bere bauta fara probleme cotidiene care sa strice gustul, o plaja care pe cat de mica este pe atat de imensa si primitoare o simti, valurile spargandu-se de mal te fac sa iti doresti sa ramai cumva pierdut pe veci acolo.

In Vama Veche e atat de simplu sa fi fericit. Ai nevoie doar de o sticla de vin sau o bere dupa caz, suflet curat fara noroi, o tigara si 3-4 oameni care te inteleg si te accepta asa cum esti. Asta e Vama Veche. Desi e aproape ingropata in betoane, preturi ce au sarit pragul mult prea mult, totusi daca ai curajul sa privesti dincolo de toata aglomeratia asta ai sa vezi ca Vama Veche are inca sufletul la fel de tanar si curat. Marea are grija sa iti aminteasca ca ai loc langa ea , in bratele ei reci daca ai scapat de aglomeratia si cenusiul din timpul anului in care toti ne pierdem urma. Mie mi-e frica de apa, dar o venerez. E ciudat. Nu as intra in apa decat la mal insa as putea ramane pe plaja aproape o viata intreaga. Mereu cand plec ma despart foarte greu si imi este si mai greu sa ma obisnuiesc iar cu aglomeratia orasului si cu meschinaria care e la ea acasa.

Cand eram copil tot timpul spuneam ca atunci cand am sa cresc mare, am sa imi construiesc o casa pe malul marii. Ma tot gandesc noaptea ( doar atunci pot sufla si am vreme) cat de curat au sufletu cei care locuiesc aproape de mare. Cred ca nu au timp sa isi pateze sufletul; eu daca as sta asa aproape, de cate ori as simti ca sufletu imi este patat, as fugi la mare si m-as confesa si as fi din nou curata. E asa fe greu sa te intorci brusc la claxoane, masini, aglomeratie, injuraturi si vorbe proaste prin metrou, troleu. Si vine si ziua despartirii si atunci te asezi frumos jos in nisip o privesti trist si ii promiti ca in cel mai scurt timp posibil ai sa fugi din oras, chiar si fara un leu in buzunar si ai sa vii iar la ea si o sa ii spui povesti, sa ii alungi singuratatea si o sa cantati iar Pink Floyd, Phoenix, Pasarea, Vama Veche, Iris si multi, multi altii, iar marea in mutenia ei vesnica intelege si iti trimite pe un val o scoica in semn de multumire pentru dragostea si grija ce i-o porti .

Sunt iar in oras. Nu vreau!!! Credeam ca am sa imi revin usor, ca am sa intru din nou in ritmul orasului fara probleme, dar nu e asa ; e al naibii de greu. Mi-e somnul prost; ma trezesc mai obosita. Cafeaua si tigara nu mai au gust sau miros; le fumez mecanic si ma bantuie un gand sa imi dau demisia sa imi iau banii , rucsacul si sa fug la mare si cand ma voi simti in stare sa pasesc iar in mechinaria si murdaria orasului, sa vin. Numai ca viata ne invata zilnic ca nu facem doar ce vrem; ar fi simplu sa spunem fac asta si sa facem ...viata nu ne da drept la replica de cele mai multe ori, chiar daca am vrea sa o batem si sa urlam ca avem dreptate si ca putem face ce dorim,ea iti aminteste ca esti doar un pion prost si stangaci care se pierde tot mai mult in jocul de-a viata si prostii ei ...

MA STING INCET..NU MAI ARD CA IN ALTE SERI ..AM MURIT ?..:(

Leia Mais…

Enciclopedia mortii...

Moartea, unul din multele subiecte tabu ale lumii contemporane, reprezinta o experienta pe care nici unul din noi nu a trait-o personal si despre care se cunosc inca foarte putine aspecte.Totusi, moartea a ocupat mereu un loc de o reala valoare, in gandurile marilor luminati ai antichitatii si intr-un mod aproape agresiv, mintile scriitorilor, poetilor, psihologilor,creatorilor de teatru sau muzica.Intr-un mod cu totul special a dominat pana la epuizare mintea artistilor plastici;inca din cele mai vechi timpuri si in mod dependent si inexplicabil a artistilor contemporani.

Moartea in arta plastica contemporana...

In arta plastica moderna, moartea este prezentata in diferite ipostaze. Deseori intalnim lucrari grafice, sau in ulei care reprezinta moartea ca fiind ceva normal, necesar, si intr-un mod ciudat, amuzant. Din aceasta categorie face parte si lucrarea profesorului de microbiologie, Cedric Mims, din Londra, care in anul 2006 s-a hotarat sa dea lumii o noua viziune asupra momentului de final al existentei noastre.Astfel la inceput anului 2006, pe rafturile librariilor, a aparut "Enciclopedia mortii". Aceasta lucrare cuprinde toate informatiile necesare cunoasterii mai in amanunt a acestui fapt greu de acceptat de cele mai multe ori.
Pornind de la cele mai frecvente cauze de deces ( boli, accidente, dezastre, sinucideri, eutanasii, omucideri) urmate mai apoi de modalitati de conservare a cadavrelor, inclusiv moduri de mumificare uitlizate inca din Egiptul Antic si pana astazi si continuand cu prezentarea deseori intr-un mod ironic si amuzant a investigatiei criminalistice a omorului, in acesta lucrare gasim toate informatiile necesare cu privire la moarte.

Momentul Terminus ale existentei ....

Pentru cei interesati nu numai de partea fizica a mortii trupului, lucrarea prezinta in partea de final si aspecte spirituale, constand in prezentarea prin comparatie a diferitelor concepte religioase si totodata si modalitati de comunicare cu cei plecati dintre noi.
Aceasta carte este din plin presarata cu povestiri fantastice din mitologie si istorie, prezentand diferite obiceiuri si ritualuri funebre din trecut si pana in prezent cu epitafuri si ultimele cuvinte ale unor personalitati, inclusiv cazuri celebre de suicid.

Tratamente stravechi de reintinerire....fals sau adevarat?

Unul din multele capitole care mi-au atras atentia in mod deosebit se intituleaza " Cum putem insela moartea?". Citindu-l am aflat ca o straveche metoda de intinerire era ca un batran sa tina in brate o tanara fecioara. Se pare ca inclusiv Regel David a beneficiat de acest tratament, dupa cum putem afla in urma lecturarii cartii " Prima carte a Regilor " din biblie; cu siguranta ca acest mod de a reintinerii i-a provocat o mare placere regelui, insa din pacate nu a functionat, acesta murind la scurt timp. In concluzie acest tratament a ramas la statutul de legenda.
Un alt tratament pentru intinerire l-a descoperit marele fiziolog Charles Brown, care a afirmat ca se simte mult mai bine dupa ce si-a injectat un extract de testicul de maimuta.
Acestui tratament au fost supusi mai multi batrani insa au aparut complicatii, renuntandu-se ulterior la aceasta metoda.
O carte de exceptie,interesanta, captivanta si deloc intr-un stil obsesiv-macabru care prin multitudinea de informatii ne ajuta sa privim momentul final al existentei cu mai multa detasare si mai realistic.
Moartea este un fapt normal care face parte din legea firii si a universului intreg. Acest lucru l-a constat si celebrul poet Edward Young, reliefandu-l in citatul sau in urma cu mai bine de trei secole ; " Viata este un desert, viata inseamna singuratate; moartea ne alatura majoritatii."

Leia Mais…