Etern pasager

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog, asa ca m-am hotarat sa scriu azi ceva despre plecarea mea din cluj.

Am plecat din cluj...am ales o noua cale. Daca e mai bine inca nu as vrea sa ma pronunt...

Ce am lasat in urma mea ..? ...am lasat o multime de oameni apropiati sufletului meu, un om extraordinar care nu uita sa imi aminteasca in fiecare zi cat ma iubeste si cat dor poarta in buzunarul de la camasa:(...dece am lasat toate acestea ?...am ales sa am sansa mea in lumea care mi-am ales-o cu 3 ani in urma . O lume pentru care am facut sacrificii enorme.

Mi-e dor de tramvaiele zgomotoase, gara plina de oameni, parcul cu indragostiti.... cafenelele si aerul micului paris ...toate imi lipsesc....

Ma plimb pe strada si incerc sa imi imaginez gara prin care treceam in fiecare dimineata si in fiecare noapte la brat cu omul care mi-a adus un zambet pe fata si m-a invatat sa iubesc florile mai mult decat credeam . Sunt un etern pasager....cand intr-un tren cand in altul ....toata viata mi-a fost o gara continua....

Si imi aduc aminte cum alergam din cafenea in cafenea ...nu ne stia nimeni ..,si treceau orele si ne trezeam ca e seara ....si daca era seara era intalnire jurnalism an 3 cu dans in ploaie si betii cu amintiri ..si muzica buna...:)...dar toate acestea au trecut ....trenul a disparut iar eu am urcat in alt vagon....care inca nu stiu unde ma va duce ...