( poveste)
...Ochii mari si obositi ai artistului raman fixati asupra tabloului. Deodata acesta scapa un suspin si ochii i se umezesc ; ca raspuns la gestul artistului, tabloul brusc prinde viata .
Tabloul infatisa un joc tiganesc in jurul unui foc mare la marginea unui codru .
Cerul si intreaga lucrare este luminata puternic de razele lunii de " ulei".
Obiecetele isi fac unu altuia semne scurte exprimandu-si pe rand in tacere nelamurirea " ce se intampla ?....ce se intampla.....dece acel tablouu..."insa sunt intrerupte de o muzica vesela de vioara . Incepe jocul . Un batran tigan canta cu foc o melodie vesela. Arcusul aluneca lin pe strune dand nastere unor sunete de o claritate extraordinara si o armonie ca un vis . Uluit , artistul priveste cum jocul pictat de el cu mult timp in urma, e din in ce mai aprins .
Vrajit de vioara tiganului ramane cu privirea fixata asupra lui. Deodata observa in spatele copacului pictat, ascuns dupa crengi un personaj. Se apropie incet sa nu tulbure jocul tiganilor si observa cu stupoare ca personajul pictat si timid este o femeie.( nu isi aminteste ca la momentul crearii tabloului sa fi pictat si un personaj feminin).....ciudat ......isi zice in gand ... O tiganca ascunsa care priveste tacut spre artist. Acesta o priveste tacut la randu-i . Tiganca roseste in obraji si pleaca capul timid. Ochii ei negrii privesc in gol cautand parca o carare sau un drum pe care sa se piarda...
Poate ca ochii de culoarea murelor , obrajii trandafirii, trupul zvelt ascuns de rochita inflorata , parul negru si buclat in care se pierd banutii de aur si floarea de bujor ascunsa timid in par, l-au facut pe artist sa intinda mana incet spre ea in speranta ca aceasta va accepta invitatia lui de a-l urma....insa se intristeaza cand observa ca tiganca il priveste tacuta si nu schiteaza nici un gest .
Magia acelei nopti e brusca intrerupta de orologiu. E aproape dimineata. Ultima bataie opreste jocul tiganilor....lasand sa se astearna o tacere ca de mormant peste atelier . Afara soarele se iveste triumfator si cald...razele mangaie obraji zbarciti de vreme, ai artistului insa acesta nu clipeste ....asteapta noaptea...." Astept noaptea......astept luna....si fiorii serii.....astept..astept....."
....adoarme....se viseaza pe un drum de tara in toiul unei furtuni de nisip .Speriat incearca sa gaseasca un adapost insa fara rezultat.....e singur in drum si totusi in larma provocata de puterea asurzitoare a vantului aude fara incetare mereu o melodie lenta de vioara .....insa......la un moment dat vioara da nastere unor sunete grave , joase ....chiar ..chiar morbide , asemeni unor sunete scoase de orga la o inmormantare .
Cerul se intuneca si melodia se intensifica . Se aude din toate partile din ce in ce mai tare . Speriat ..chiar ingrozit , artistul isi duce mana la piept . Atinge floarea de bujor pe care a primit-o nu stie ncii el cum ...cautand parca alinare si adapost la EA....
Scoate floarea ..o priveste lung si ca si la un semn firtuna inceteaza si melodia revine la forma initiala , balada .
Un strigat din afara il trezeste . Se apropia o carutade tigani si afara se innoptase de mult ....Porneste grabit spre casa .....ajuns in fata atelierului instinctiv priveste in urma sa .....o femeie se apropia tacut de casa lui .
Intra in casa , se aseaza pe un scaunele vesnic cu un picior slabit ....si asteapta ..
Usa se deschide si femeia paseste incet inauntru ; priveste lung la fata obosita a artistului si ii mangaie obraji atinsi de "mana" batranetii.
Mana tremuranda a artistului o pofteste sa ia loc la masa sa, insa femeia cu un gest scurt si cateva cuvinte bolborosite repezit ....refuza. Ramane tacuta si priveste spre un colt prafuit si intunecat al camerei ....uncolt unde lumina lumanarilor nu ajungea....Se indreapta catre el . Din doua priviri scurte si fixe analizeaza tabloul , apoi cu un gest nebanuit il lasa jos ....parca in cadere. Priveste scurt spre artist si se indeparteaza grabita, lasand usa deschisa si pe bietul artist in prag ..singur si abea tinandu-se pe picioare. Prea mult pentru un biet suflet sfasiat de viata , un suflet de artist ...
Cine s-ar fi gandit ca atata freamat il va aduce pe artist pe un drum nesigur ......aproape fatal...?
Artistul cade bolnav la pat . Viata alerat ce stapanea odata atelierul face incet ...incet ...loc unei vieti bolnavicioase si anoste.
Intr-una din nopti artistul isi face curaj si se ridica din pat ; cu pasi mici si greoi si parca intrerupti ....cu vederea incetosata se indreapta incet spre coltul prafuit si intunecat unde a lasat femeia tabloul .
Il ia ..il priveste si strangandu-l la piept scapa doua lacrimi care se scurg incet pe tablou.....gandindu-se la un fel de moarte .....a murit ..?..sau poate doar s-a contopit intre tesatura pe care odinioara o venera .....???
(pe cei care cred cumva ca e copiata povestea de undeva ii anunt ca e a mea .si am dovada ca e srisa de mine )
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu