joi, 30 august 2007

Omagiu .....


Initial am scris vreo cateva zeci de pagini bune despre disparitia vamii vechi , locul unde fericirea insemna atat de putin si totodata atat de mult pentru cei care isi lasau tristi sufletul pe plaja printre valuri la fiecare sfarsit de vara . De pe la vreo 12:00 tot analizez si incerc sa conturez povestea vamii . Nu reusesc . Este ora 19:38 si m-am hotarat. Am descoperit ca nu stiu atatea incat sa pot sa fac aici o schita cat de cat despre ce a insemnat odata Vama Veche . Nu stiu .....nu am fost niciodata si mi-am dorit enorm de mult insa probabil ca exista un motiv bine intemeiat pentru care nu am ajuns in vama .

Trebuie sa va spun ca la inceput m-am comportat ca si un copil .....si nu intelegeam dece mie ..de ce eu nu am voie sa ajung in vama ....apoi m-am calmat si am realizat ca nu am ce face decat sa ma resemnez ca un om cat de cat matur ce is, la 20 de ani .... tre sa inteleg ca fiecare lucru isi are momentul sau .....nu stiu cand va fi momentul acela in care o sa pot sa spun cu mana pe inima ca is in vama veche .....dar stiu sigur ca in clipa aceea voi fii fericita peste poate ......desi acici ma contrazic singura ...probabil ca voi ajunge in vama insa nu in vama care mi-o doream eu ...aceea Vama Veche nu va mai fii niciodata la fel ....

Spunea cineva odata ca acela care are un prieten macar acela este cel mai bogat om de pe pamant ......atunci ma bucur sa spun sincer ca is cea mai bogata ...am prieteni .... Nu am bani si ne imprumutam unii pe altii de cele mai multe ori ....insa suntem prieteni la bine si la rau ....iar privind in viitor la cum evolueaza lumea e tot mai greu sa gasesti un prieten adevarat pana la capat .....eu am si ii multumesc lui Dumnezeu.

Desi nu am ajuns in vama ..... prietena mea alexandra si-a amintit de mine ...si chiar daca nu am avut bucuria de a vedea rasaritul in vama , de a atinge scoicile alea multe......si a-mi cumpara ceva cum imi place mie sa fac ori de cate ori ajung undeva unde mi-am dorit mult ......si desi vama s-a pierdut poate pe veci .....am totusi vama mereu cu mine ....in suflet , in gand si la gat :).....da la gat .....medalionul care reprezinta un soare puternic mereu am sa il tin la gat ...asa oriunde voi merge nu voi fii trista, iar ori de cate ori voi fi trista voi privi la medalion si imi voi aminti ca am vama mereu cu mine si ce privilegiat e acela care are Prieteni ......

Spuneam mai demult ca daca ajung vreodata in vama .....si simt vantul prin par si cum imi ard picioarele in nisip ...si vad marea si ii simt mirosul ....pot sa mor linistita ....ei nu am ajuns in vama si sunt vie ..Traiesc multumesc Celui de Sus....insa odata cu disparitia trista a vamii ..pot sa spun cu mana pe inima ca ceva din mine a murit .....

Sunt obosita ...si ma ustura ochii si imi vine sa plang cand ma gandesc ca nu mai am la ce sa ma gandesc atat de intens de cate ori voi auzi de mare sau voi stii ca vine vara .....

Un ultim bun ramas ....nu adio. Cuvantul adio aduce cu el inevitabil si uitarea iar cineva spunea, ca doar uitarea inseamna moarte .....deci un la revedere Vama Veche ar fi mai potrivit cu speranta ca poate candva va renaste la fel de adevarata si pura din propria-i cenusa .
La revedere Vama Veche .....Ramai cu bine ....!

1 comentarii:

Anonim spunea...

Eu am prins vama acum 3 ani... si de pe atunci era deja in schimbare. Oricum ce e acum, e de neimaginat. Foarte multa lume, de cladirile care nu mai inceteaza sa mai apara, nici nu mai vorbesc.. sfarsiturile de saptamana parca sunt nishte musuroaie de furinici.. asa de agitate.. pline de turisti care sunt la moda. Moda "Vama Veche".
am observat ca s epoarta foarte mult. Anul trecut s-a simtit chiar si in imbracaminte moda asta. Mai cunoasteai cate-o fata imbracata hippie, care habar n-avea cine e hendrix, ce e pink floyd.. etc. asta a ajuns Vama Veche... un loc care e la moda. o statiune, un brand.